Copil de lut

Copil de lut

Stau și ascult cum stelele țes acum un curcubeu,

Să plouă pe sufletele noastre cu praf de stele,

Și visele noastre vor naște clipe în eter,

Aștept cu dor să ne întâlnim.

Te voi aștepta să te regăsesc în visele mele,

Și să-ți ascult șoaptele înainte să adorm,

Pe aripile gândurilor tale,

Cu tine la pieptul meu.

Aș strânge tot timpul într-un sul de pergament

Și l-aș ascunde sub temeliile pământului,

Dacă ai putea ajunge la mine într-o clipă,

Dar timpul curge infinit ca un râu.

Precum dragostea mea, de-aș putea culege,

Cu palmele toate stelele de pe cer,

Le-aș presăra în calea ta,

Să-ți lumineze pașii.

Dar am pierdut magia, așa că,

Te voi ține de mână și-ți voi arăta calea,

Pas cu pas, inima-mi se deschide mereu,

Atunci când te văd coborând.

Pe razele de lună către sufletul meu,

Trag aer în piept și simt deja,

Parfumul tău în preajma mea,

Am să merg de dimineață la răsărit.

La răsăritul soarelui să iau un pumn de argilă,

Să-l amestec cu roua de pe flori,

Și te voi aștepta la răsăritul lunii,

Ești mireasa mea, chiar dacă tu poate nu știi.

Oh, cât de dor mi-a fost să ascult,

Ecoul gândurilor tale, am să mă cobor,

În centrul pământului să culeg jăratic,

Pentru calul meu și-l voi încăleca.

La asfințit să te răpesc sub clar de lună,

Am să păstrez din focul său cenușa,

Pentru inima mea de piatră, să pot lupta,

Cu demonii din tine până la răsărit.

Am să rostesc o mantră magică,

În timp ce mă voi juca cu degetele în părul tău,

Și te voi săruta pe ochii-ți dulci,

Să-ți șterg amintirile lacrimilor.

Te voi învăța taina ce nu ți s-a dezvăluit,

Și am să-ți pun pe cap o cunună de flori,

Împletită din toate florile câmpului,

Am să cioplesc cu mâinile mele un inel.

Din cea mai prețioasă piatră,

Și-am să te descânt de toate păcatele tale,

Cu un legământ pentru eternitate,

Am să cobor cu buzele mele să-l pecetluiesc.

Sorbind din roua fântânii amintirilor,

Și am să mușc din sânii tăi să dezleg,

Izvorul ce va hrăni copiii noștri,

Te voi dezvălui de veșmintele tale.

Am să te acopăr cu sărutările mele,

Și am să te încătușez etern de trupul meu,

Cu petale de trandafir legate cu raze de lună,

Și cel mai mare păcat al tău ar putea fi.

Să stingi focul din sufletul meu,

Iată de ce nu dorm singur, desculț,

La lumina șemineului și a lumânărilor de ceară,

Când știu că muza mea e întinsă pe pat.

Pe un pat cu veșminte albe,

Și gândurile-mi tulburate de scântei,

Ce sar din jăratic precum niște stele,

Căzute peste un paradis pierdut.

Și tresar mereu când aud un ecou,

Al șoaptelor tale, iar inima-mi se aprinde,

De speranță, pe aripile vântului,

Am să-ți șoptesc ușor ecoul gândurilor.

Să te ademenesc precum un vrăjitor,

În brațele mele, să te iubesc ca un nebun,

Cum nu ai mai iubit vreodată,

Să te sărut, să te ating cu dor.

Sunt șoapte dulci în miez de noapte,

Apleacă capul și ascultă,

Și lasă-mă să te strâng în brațe,

Închide ochii tăi încetișor.

Deschide-ți coapsele și mușcă-mă de buze,

Eu te ating și te sărut,

Și te strivesc în brațe,

Și freamăt de vânt în părul tău.

Și praf de stele pe trupul tău,

Culeg cu buzele mele sudoarea ta,

Și simți parfum de flori în fiecare clipă,

Opresc timpul în loc când te simt.

Cu brațele la cer și-am plămădit,

Cu mâinile mele, copil de lut,

Cu lacrimile tale și roua de pe flori,

Și-ai adormit dulce sub clar de lună.

Te sărut dulce,

Somn ușor.

⚖️ Copyright / Drepturi de Autor

© 2026 Olariu Romeo Vicentiu. All rights reserved.