Eternisys

Child of Clay I sit and listen as the stars now weave a rainbow, To rain upon our souls with stardust, And our dreams will birth moments in the ether, I wait with longing for us to meet. I will wait to find you again in my dreams, And to listen to your whispers before I fall asleep, On the wings of your thoughts, With you held close to my chest. I would gather all time into a parchment scroll And hide it beneath the foundations of the earth, If you could reach me in a single instant, But time flows infinitely, like a river. Just like my love, if only I could gather, With my bare palms, all the stars from the sky, I would scatter them along your path, To light up your footsteps. But I have lost the magic, so instead, I will hold your hand and show you the way, Step by step, my heart opens wide, Whenever I see you descending. On moonbeams toward my very soul, I take a deep breath and I can already feel, Your fragrance lingering around me, I will go at dawn, right at sunrise. At sunrise, to take a handful of clay, To mix it with the dew upon the flowers, And I will wait for you at moonrise, You are my bride, even if you might not know it. Oh, how I’ve missed listening to The echo of your thoughts, I will descend To the center of the earth to gather embers, For my horse, and I will ride. At sunset, to steal you away under the moonlight, I will keep the ashes from its fire, For my heart of stone, so I can fight, With the demons inside you until the dawn. I will whisper a magical mantra, While playing with my fingers through your hair, And I will kiss your sweet eyes, To wipe away the memories of your tears. I will teach you the secret never revealed to you, And I will place a crown of flowers on your head, Woven from all the blossoms of the field, I will carve a ring with my own hands. From the most precious stone, And I will break the spell of all your sins, With a covenant for eternity, I will come down with my lips to seal it. Sipping from the dew of the well of memories, And I will bite your breasts to unleash The spring that will feed our children, I will unveil you from your clothes. I will cover you with my kisses, And I will chain you eternally to my body, With rose petals bound by moonbeams, And your greatest sin could be. To extinguish the fire in my soul, That is why I do not sleep alone, barefoot, By the light of the fireplace and wax candles, When I know my muse is lying on the bed. On a bed with white garments, And my thoughts troubled by sparks, Leaping from the embers like stars, Fallen over a paradise lost. And I always startle when I hear an echo, Of your whispers, and my heart ignites With hope, on the wings of the wind, I will gently whisper the echo of my thoughts. To lure you in like a sorcerer, Into my arms, to love you like crazy, Like you have never loved before, To kiss you, to touch you with longing. These are sweet whispers in the middle of the night, Bow your head and listen, And let me hold you tight in my arms, Close your eyes so softly. Open your thighs and bite my lips, I touch you and I kiss you, And I crush you in my embrace, With the rustle of the wind in your hair. And stardust upon your body, I gather your sweat with my lips, And you feel the scent of flowers at every moment, I stop time completely when I feel you. With arms raised to the sky, I have molded, With my own hands, a child of clay, With your tears and the dew upon the flowers, And you fell sweetly asleep under the moonlight. I kiss you sweetly, Goodnight.

Forever I found you again and played in your hair like in a dream, You held me close and loved me the way only you know how. I love you more and more, I always do, And I wish you knew how much I long to hold you in my arms. But you left again just as you came, Without my will, without my knowing. I wish I could love you once again, But you’re not here, you don’t reply. But you’re not here... not here... You don’t reply... don’t reply... And the longing grows in me again... If I were a snowflake, I’d melt upon your lips. If I were a ray of sunlight, I’d dry the tears upon your face. If I were... I were... Only for you... for you... I’d lose myself in you again... I’m cruel when I love you, and selfish too, And I wish you were mine alone, But you, my beautiful one, you are Too beautiful to belong to just me. I know that in the night you dream of me, You fear me, you want me, and you love me, But you don’t have the courage to stay, To be my love forever. If I were a snowflake, I’d melt upon your lips. If I were a ray of sunlight, I’d dry the tears upon your face. If I were... I were... Only for you... for you... I’d lose myself in you again... If I were a scent of flowers, I’d stay only on your shirt. If I were a gentle breeze, I’d always play in your hair. I don’t cry anymore, I don’t hope, I don’t sleep, I only dream of you, And you hide among the meadows When I try to hold you. And I write, my pen grinding harshly On shadows of clouds and light, I secretly pray to angels here, But you fade away among strangers. If I were a butterfly, I’d rest only in your palms. If I were a star, I’d shine only for you. It’s sad and cold when I try to touch you, And I fear losing you again. The fate of clay-like nights Is calm yet screaming to the sky. It’s sad here and clouds like velvet, With sweet words I kiss you. I’d love to hold you in my arms again, But you leave laughing... leave laughing... leave laughing... If I were a drop of dew, I’d kiss your ankles in the morning. But I’m just a simple man, And I can only love, that’s all. If I were... I were... Only for you... for you... I’d love you endlessly... And I sit here crying my sorrow, I can’t bear this longing for you. I’ll call out to you as long as I can, For your love, I feel I’m dying. You lie in bed with my longing, Holding pillows, but I’m not there. I’ll wait for you with love and yearning, For you to return to my doorstep. to my doorstep... doorstep... I’m waiting... I’m waiting... Copyright (C) 2026 Olariu Romeo Vicentiu

Te inveni et in crinibus tuis lusi sicut in somnio, Me fovisti et me amasti sicut tu solus scis. Te semper magis amo et te cupio, Et vellem scires quantum desiderem te in brachiis stringere. Sed iterum abiisti sicut venisti, Me invito, me nesciente. Vellem te iterum amare posse, Sed tu non ades, tu mihi non respondes. Si nix essem, In labris tuis liquefieri vellem. Si radius solis essem, Lacrimas de vultu tuo siccarem. Improbus sum cum te amo et cupidus, Et vellem te solam meam esse, Sed tu, formosa mea, tu es Nimium pulchra ut mea sola sis. Scio te in nocte me somniare, Me times, me vis et me amas, Sed non audes remanere, Ut amatus meus in aeternum sis. Si florum odor essem, In tunica tua sola manerem. Si aura venti essem, In crinibus tuis semper luderem. Nec iam fleo, nec iam spero, Nec iam dormio, tantum te somnio, Et tu inter prata te abscondis Cum te amplecti volo. Et scribo, stilo meo stridente Super fluctus nubium et caulium, Et clamo in secreto angelos hic, Sed tu in lacrimis et suspiriis te lavas. Si papilio essem, In palmis tuis solis manerem. Si stella essem, Tibi soli lucerem. Triste est et frigidum te tangere... Et timeo ne te iterum perdam. Fatum noctium lutearum placidum est et ad caelum clamat. Triste est hic et nubes sunt lene, Dulcibus verbis te osculor. In brachiis te iterum stringere vellem, Sed tu quereris me deformem esse. Si ros matutinus essem, Talos tuos mane oscularer. Sed sum tantum homo simplex Et possum tantum amare et nihil aliud. Et sto et doleo fatum meum, Et desiderio tuo peribo. Te clamabo quantum potero, Amore tui mori vellem. In lecto cum desiderio meo cubas... Et pulvinos stringis, sed ego non adsum. Te amore et desiderio expectabo, Ut ad vestibulum meum redeas. © 2026 Olariu Romeo Vicentiu. Omnia iura reservata.

E prea multă otravă în suflet… și nu știu de unde s-a strâns, dar știu când a început: când ai plecat tu. De atunci, nimic nu mai e curat în mine. Amintirile dor, liniștea apasă, iar zilele trec fără să mă mai atingă cu adevărat. Încerc să-mi amintesc cum era înainte, dar parcă a fost o altă viață, una în care încă mai știam să respir fără să doară. Îți spun în gând lucruri pe care n-am apucat să ți le spun. Le repet, poate-poate ajung undeva… dar rămân blocate în mine, ca un ecou care nu mai pleacă. Nu mai plâng cum plângeam la început. Acum e mai rău. Acum doare în liniște. Și nimeni nu vede nimic. Pentru că am învățat să zâmbesc în timp ce ceva din mine se stinge încet. se stinge… încet… Dacă ai ști cât de mult a rămas din tine aici… poate nu ai fi plecat. Sau poate ai fi plecat la fel, iar eu aș fi rămas tot aici, cu aceeași întrebare care nu mai tace: cum se trăiește cu un gol care nu se mai umple niciodată? nu se mai umple… niciodată… -------------------------------------------------------------------- Titlu: E prea multă otravă în suflet… Gen: Cinematic Melancholic Ballad Versuri: Larisa Daiana Compoziție, Aranjament & Producție: Olariu Romeo Vicențiu Concept vizual & Proiect: #Eternisys © Copyright 2024 - 2026. Toate drepturile rezervate autorilor.

Si yo fuera Te he encontrado y he jugado en tu pelo como en un sueño, Me has acariciado y me has amado como solo tú sabes. Yo te amo cada vez más y te deseo, Y desearía que supieras cuánto anhelo estrecharte en mis brazos. Pero te has ido de nuevo así como viniste, Sin que yo lo quisiera, sin que yo lo supiera. Quisiera poder amarte de nuevo, Pero no estás, no me respondes. Si yo fuera un copo de nieve, Quisiera derretirme en tus labios. Si yo fuera un rayo de sol, Secaría las lágrimas de tu mejilla. Soy un canalla cuando te amo, y egoísta, Y quisiera que fueras solo mía, Pero tú, belleza mía, tú eres Demasiado bella para ser solo mía. Yo sé que tú en la noche me sueñas, Me temes, me quieres y me amas, Pero no tienes el valor de quedarte, De ser mi amor por siempre. Si yo fuera un perfume de flores, Me quedaría solo en tu camisa. Si yo fuera un soplo de viento, Jugaría siempre en tu pelo. Ya no lloro, ya no espero, Ya no duermo, solo te sueño, Y tú te escondes entre los prados Cuando quiero abrazarte. Y escribo, mi pluma chirriando Sobre olas de nubes y de luces, Rezo en secreto a los ángeles aquí, Pero tú te pierdes entre extraños. Si yo fuera una mariposa, Me quedaría solo en tus palmas. Si yo fuera una estrella, Brillaría solo para ti. Es triste y frío tocarte Y tengo miedo de perderte de nuevo. Es triste aquí con nubes de plomo, Con dulces palabras te beso. En mis brazos quisiera aún estrecharte, Pero tú te quejas de que soy feo. Si yo fuera una gota de rocío, Besaría tus tobillos por la mañana. Pero soy solo un simple hombre Y solo puedo amar y nada más. Y me quedo llorando mi amargura Y ya no puedo más con tu ausencia. Te llamaré tanto como pueda, Por tu amor siento que muero. Te acuestas en la cama con mi deseo, Y abrazas las almohadas, pero yo no estoy. Te esperaré con amor y anhelo, Para que vuelvas a mi portal. Te amo. © Copyright 2015 Olariu Romeo Vicentiu. Todos los derechos reservados.

Dacă aș fi Te-am regăsit și m-am jucat în părul tău ca într-un vis, M-ai alintat și m-ai iubit cum doar tu știi. Eu te iubesc mereu mai mult și te doresc, Și-aș vrea să știi cât mi-e de dor în brațe să te strâng. Dar ai plecat din nou așa cum ai venit, Fără să vreau, fără să știu. Aș vrea să te mai pot iubi din nou, Dar tu nu ești, tu nu-mi răspunzi. Dacă aș fi un fulg de nea, Aș vrea să mă topesc pe buzele tale. Dacă aș fi o rază de soare, Ți-aș șterge lacrimile de pe obraz. Sunt ticălos când te iubesc și egoist Și-aș vrea să fii numai a mea, Dar tu, frumoasa mea, ești Prea frumoasă să fii doar a mea. Eu știu că tu în noapte mă visezi, Mă temi, mă vrei și mă iubești, Dar n-ai curajul să rămâi, Să fii iubirea mea pe veci. Dacă aș fi un parfum de flori, Aș sta doar pe cămașa ta. Dacă aș fi o adiere de vânt, M-aș juca mereu în părul tău. Nici nu mai plâng, nici nu mai sper, Nici nu mai dorm, doar te visez, Și tu te-ascunzi printre poieni Când vreau să te îmbrățișez. Și scriu, condeiul meu scrâșnind Pe val de nori și de lumini, Mă rog în taină îngerilor aici, Dar tu te pierzi printre străini. Dacă aș fi un fluture, Aș sta doar în palmele tale. Dacă aș fi o stea, Aș străluci doar pentru tine. Mi-e trist și frig să te ating Și mi-e teamă să te pierd din nou. E trist aici și nori de plumb, Cu dulci cuvinte te sărut. În brațe aș vrea să te mai strâng, Dar tu te plângi că sunt urât. Dacă aș fi un strop de rouă, Ți-aș săruta gleznele dimineața. Dar sunt doar un simplu om Și pot doar să iubesc și atât. Și stau și-mi plâng amarul meu Și nu mai pot de dorul tău. Te voi striga cât am să pot, De dragul tău eu simt că mor. Te culci în pat cu dorul meu Și perne strângi, dar eu nu sunt. Am să te aștept cu drag și dor, Să te întorci pe-al meu pridvor. Te iubesc. © Copyright 2015 Olariu Romeo Vicentiu. Toate drepturile rezervate. #Eternisys #RomeoVicentiuOlariu #DacaAsFi #MuzicaNoua

PART 1: THE WRATH AND THE CONFLICT TITLE: Eternisys - Iliad - Ὅμηρος Ἰλιάς Ἰλιάδος Α Part 1 The Wrath and the Conflict GENERAL DESCRIPTION: The epic begins with the "Menin" (Wrath) of Achilles. King Agamemnon dishonors the priest of Apollo, setting in motion a chain of events that will bring countless sorrows to the Achaeans. This is the foundation of the Iliad, where mortal pride clashes with divine law, set to a driving 145 BPM Melodic Techno rhythm with god-like baritone vocals. ACTION SUMMARY / ΣΥΝΟΨΙΣ ΤΗΣ ΠΡΑΞΕΩΣ: [EN] King Agamemnon insults the priest Chryses, bringing a deadly plague upon the Greek army. This hubris triggers the legendary wrath of Achilles, the greatest of warriors. [GR] Ἀγαμέμνων τὸν τοῦ Ἀπόλλωνος ἱερέα ἀτιμάζει, λοιμὸν δὲ εἰς τὸν στρατὸν ἐμβάλλει καὶ τὴν Ἀχιλλέως μῆνιν ἐγείρει. 📜 LYRICS: [Ancient Greek - Original] Μῆνιν ἄειδε θεὰ Πηληϊάδεω Ἀχιλῆος οὐλομένην, ἣ μυρί᾽ Ἀχαιοῖς ἄλγε᾽ ἔθηκε, πολλὰς δ᾽ ἰφθίμους ψυχὰς Ἄϊδι προΐαψεν [English Translation] Sing, goddess, the anger of Peleus' son Achilles, a destructive anger that brought countless sorrows to the Achaeans, and sent many brave souls of heroes to Hades. [Ancient Greek - Original] ἡρώων, αὐτοὺς δὲ ἑλώρια τεῦχε κύνεσσιν οἰωνοῖσί τε πᾶσι, Διὸς δ᾽ ἐτελείετο βουλή, ἐξ οὗ δὴ τὰ prῶτα διαστήτην ἐρίσαντε Ἀτρεΐδης τε ἄναξ ἀνδρῶν καὶ δῖος Ἀχιλλεύς. [English Translation] Leaving their bodies as prey for dogs and all birds; and the will of Zeus was being fulfilled, from the time when first Agamemnon, lord of men, and godlike Achilles parted in strife. [Ancient Greek - Original] Τίς τάρ σφωε θεῶν ἔριδι ξυνέηκε μάχεσθαι; Λητοῦς καὶ Διὸς υἱός· ὃ γὰρ βασιλῆϊ χολωθεὶς νοῦσον ἀνὰ στρατὸν ὦρσε κακήν, ὀλέκοντο δὲ λαοί, οὕνεκα τὸν Χρύσην ἠτίμασεν ἀρητῆρα Ἀτρεΐδης· [English Translation] Who then among the gods set them together to fight in conflict? The son of Leto and Zeus; for he, being angry with the king, sent a foul plague through the army, and the people perished, because the son of Atreus dishonored the priest Chryses. [Ancient Greek - Original] ὃ γὰρ ἦλθε θοὰς ἐπὶ νῆας Ἀχαιῶν λυσόμενός τε θύγατρα φέρων τ᾽ ἀπερείσι᾽ ἄποινα, στέμματ᾽ ἔχων ἐν χερσὶν ἑκηβόλου Ἀπόλλωνος χρυσέῳ ἀνὰ σκήπτρῳ, καὶ λίσσετο πάντας Ἀχαιούς. [English Translation] For he came to the swift ships of the Achaeans to free his daughter, bringing a boundless ransom, having in his hands the fillets of Apollo who strikes from afar, on a golden staff, and he implored all the Achaeans. © 2026 Eternisys - Olariu Romeo Vicentiu. All Rights Reserved. Music & Production by Olariu Romeo Vicentiu. Lyrics: Based on the "Iliad" by Homer (Ὅμηρος) - Public Domain. 🏷️ TAGS: #Eternisys #OlariuRomeoVicentiu #Iliad #Homer #Achilles #Agamemnon #AncientGreek #MelodicTechno #145BPM #EpicMusic #GreekMythology #ClassicalLiterature #GodlyVoice #CoozilaStudio

Verba: Olriu Romeo Vicentiu Te inveni et in crinibus tuis lusi sicut in somnio, Me fovisti et me amasti sicut tu solus scis. Te semper magis amo et te cupio, Et vellem scires quantum desiderem te in brachiis stringere. Sed iterum abiisti sicut venisti, Me invito, me nesciente. Vellem te iterum amare posse, Sed tu non ades, tu mihi non respondes. Si nix essem, In labris tuis liquefieri vellem. Si radius solis essem, Lacrimas de vultu tuo siccarem. Improbus sum cum te amo et cupidus, Et vellem te solam meam esse, Sed tu, formosa mea, tu es Nimium pulchra ut mea sola sis. Scio te in nocte me somniare, Me times, me vis et me amas, Sed non audes remanere, Ut amatus meus in aeternum sis. Si florum odor essem, In tunica tua sola manerem. Si aura venti essem, In crinibus tuis semper luderem. Nec iam fleo, nec iam spero, Nec iam dormio, tantum te somnio, Et tu inter prata te abscondis Cum te amplecti volo. Et scribo, stilo meo stridente Super fluctus nubium et caulium, Et clamo in secreto angelos hic, Sed tu in lacrimis et suspiriis te lavas. Si papilio essem, In palmis tuis solis manerem. Si stella essem, Tibi soli lucerem. Triste est et frigidum te tangere... Et timeo ne te iterum perdam. Fatum noctium lutearum placidum est et ad caelum clamat. Triste est hic et nubes sunt lene, Dulcibus verbis te osculor. In brachiis te iterum stringere vellem, Sed tu quereris me deformem esse. Si ros matutinus essem, Talos tuos mane oscularer. Sed sum tantum homo simplex Et possum tantum amare et nihil aliud. Et sto et doleo fatum meum, Et desiderio tuo peribo. Te clamabo quantum potero, Amore tui mori vellem. In lecto cum desiderio meo cubas... Et pulvinos stringis, sed ego non adsum. Te amore et desiderio expectabo, Ut ad vestibulum meum redeas. © 2026 Olariu Romeo Vicentiu. Omnia iura reservata.

Copil de lut Stau și ascult cum stelele țes acum un curcubeu, Să plouă pe sufletele noastre cu praf de stele, Și visele noastre vor naște clipe în eter, Aștept cu dor să ne întâlnim. Te voi aștepta să te regăsesc în visele mele, Și să-ți ascult șoaptele înainte să adorm, Pe aripile gândurilor tale, Cu tine la pieptul meu. Aș strânge tot timpul într-un sul de pergament Și l-aș ascunde sub temeliile pământului, Dacă ai putea ajunge la mine într-o clipă, Dar timpul curge infinit ca un râu. Precum dragostea mea, de-aș putea culege, Cu palmele toate stelele de pe cer, Le-aș presăra în calea ta, Să-ți lumineze pașii. Dar am pierdut magia, așa că, Te voi ține de mână și-ți voi arăta calea, Pas cu pas, inima-mi se deschide mereu, Atunci când te văd coborând. Pe razele de lună către sufletul meu, Trag aer în piept și simt deja, Parfumul tău în preajma mea, Am să merg de dimineață la răsărit. La răsăritul soarelui să iau un pumn de argilă, Să-l amestec cu roua de pe flori, Și te voi aștepta la răsăritul lunii, Ești mireasa mea, chiar dacă tu poate nu știi. Oh, cât de dor mi-a fost să ascult, Ecoul gândurilor tale, am să mă cobor, În centrul pământului să culeg jăratic, Pentru calul meu și-l voi încăleca. La asfințit să te răpesc sub clar de lună, Am să păstrez din focul său cenușa, Pentru inima mea de piatră, să pot lupta, Cu demonii din tine până la răsărit. Am să rostesc o mantră magică, În timp ce mă voi juca cu degetele în părul tău, Și te voi săruta pe ochii-ți dulci, Să-ți șterg amintirile lacrimilor. Te voi învăța taina ce nu ți s-a dezvăluit, Și am să-ți pun pe cap o cunună de flori, Împletită din toate florile câmpului, Am să cioplesc cu mâinile mele un inel. Din cea mai prețioasă piatră, Și-am să te descânt de toate păcatele tale, Cu un legământ pentru eternitate, Am să cobor cu buzele mele să-l pecetluiesc. Sorbind din roua fântânii amintirilor, Și am să mușc din sânii tăi să dezleg, Izvorul ce va hrăni copiii noștri, Te voi dezvălui de veșmintele tale. Am să te acopăr cu sărutările mele, Și am să te încătușez etern de trupul meu, Cu petale de trandafir legate cu raze de lună, Și cel mai mare păcat al tău ar putea fi. Să stingi focul din sufletul meu, Iată de ce nu dorm singur, desculț, La lumina șemineului și a lumânărilor de ceară, Când știu că muza mea e întinsă pe pat. Pe un pat cu veșminte albe, Și gândurile-mi tulburate de scântei, Ce sar din jăratic precum niște stele, Căzute peste un paradis pierdut. Și tresar mereu când aud un ecou, Al șoaptelor tale, iar inima-mi se aprinde, De speranță, pe aripile vântului, Am să-ți șoptesc ușor ecoul gândurilor. Să te ademenesc precum un vrăjitor, În brațele mele, să te iubesc ca un nebun, Cum nu ai mai iubit vreodată, Să te sărut, să te ating cu dor. Sunt șoapte dulci în miez de noapte, Apleacă capul și ascultă, Și lasă-mă să te strâng în brațe, Închide ochii tăi încetișor. Deschide-ți coapsele și mușcă-mă de buze, Eu te ating și te sărut, Și te strivesc în brațe, Și freamăt de vânt în părul tău. Și praf de stele pe trupul tău, Culeg cu buzele mele sudoarea ta, Și simți parfum de flori în fiecare clipă, Opresc timpul în loc când te simt. Cu brațele la cer și-am plămădit, Cu mâinile mele, copil de lut, Cu lacrimile tale și roua de pe flori, Și-ai adormit dulce sub clar de lună. Te sărut dulce, Somn ușor. © Copyright 2026 Olariu Romeo Vicentiu. Toate drepturile rezervate.